Eram
sub privirea lor scrutatoare,
in continuarea degetelor lor intinse...
Intram in vise
pana la glezne, pana la brau, pana la gat.
Nu erau usi, nu erau ferestre, numai scari.
Tineam cu efort ochii deschisi.
Jos straluceau stelele, sus lumina soarele.
Reflexia mea in oglinda era o panza alba.
Tarmul nu era departe. Auzeam oamenii strigand:
-Uite o corabie, uite o corabie!
Mie imi venea sa rad, sa le fac din mana, sa ma legan ca o corabie.
Ma simteam bine...
-Te anunt ca eu chiar sunt o corabie!
mi-a spus atunci, cu mustrare, reflexia mea din oglinda.















Comments
--
*AngstyWriters
|||||||||||| |||||||
La ei distanta poate fi o scuza, la mine scuza e oglinda care reflecta imaginea invers...
Cand nu spun lucrurilor pe nume, apa simbolizeaza poezia...in special cea nescrisa inca iar corabiile sunt: increderea, speranta, dorinta de porni spre zari la capatul carora crezi ca vei gasi ce cauti.
Astea sunt...explicatii
Multumesc ca ai intrebat.
--
"Nu-ti ascund nimic; perdeaua e prinsa cu ace de propriile tale gene"
~ROLiterature
--
When I'm good I'm very good but when I'm bad I'm better...
e reconfortant entuziasmul tau
--
"Nu-ti ascund nimic; perdeaua e prinsa cu ace de propriile tale gene"
~ROLiterature
Previous PageNext Page