Era doar un alt casting unde ajungeam
târziu ca de obicei. Cerul era
greu, poate de asta... sau poate că nu mă grăbeam
Ea mă aştepta, mă lua de mână, mă trecea dincolo de uşi
Era un loc gol în mijlocul sălii
eu mă opream în prag ascultam
cineva vorbea tare spunea că ştie mersul pe ape
unii luau notiţe
Buzunarul îmi era rupt
steluţele se împrăştiaseră prin captuşeală
nu mai vroiam să i le dau
Celesta mă privea indignată
ţipa la mine spunea că vrea steluţele
numai la schimb
Strigam şi eu la ea eram şi eu indignată
- Nu ştii nimic, i-am spus înainte să plec
locul meu e la margine!
Steluţele adormiseră printre scame
pe stradă le-am trezit şi mi le-am pus la rever
chiar meritam puţină recunoştinţă!
La margine lăsam cerul jos
- Uite, dacă vrei, poţi să te legeni în nisip, îi spuneam
el mă asculta dar era deja înnorat
Apele erau liniştite
clipoceau rar: "nu e nisip, nu e nisip...
sunt boabe de grâu"
Eu contemplam aşa o vreme
cerul mi se urca iar pe umeri
părea mai uşor, nu mai eram obosită, mă întorceam
acasă sau poate la următorul casting.















Comments
--
Povestind Bucureştiul
Previous PageNext Page