Era acolo o corabie
sau un tren- nu ca nu mi-ar placea zborul, ca normalitate vreau sa zic-
asteptau sa te duca departe- la marginea lumii
desi daca lumea e mare sau mica
depinde de frumoasele catuse
si de inocenta gleznelor tale
vai, cum alergai spre portul sau spre gara aceea
visele, draga, sunt o realitate paralela, ti-am spus
dar constructorii de poduri nu sunt niste visatori
ei aluneca in vis caramida pe caramida
si sa nu crezi ca nu apreciez solstitiile
precizia randunelelor, spuneai tu, e de toata lauda
si-ti vibrau talpile ca iarba inalta sub vant
iar timpul purta pe atunci la fiecare subrat cate-o gara.















Comments
--
Povestind Bucureştiul
--
neverending [link]
multumesc
--
"Nu-ti ascund nimic; perdeaua e prinsa cu ace de propriile tale gene"
~ROLiterature
--
neverending [link]
Previous PageNext Page