"Oh ne-am lipit spinarea de un mare inceput
ne este frig pana si-n cerul gurii
si ce speranta poate fi intoarcerea aceea"- Gellu Naum

Mi-a fost dor de site si de cele cateva persoane care mi-au atras atentia pe aici

... o lume in ruina si tu,
cel care-a provocat seismul,
singur,
nestiind s-o refaci sau sa construiesti alta...

Timpul meu liber a devenit din ce in ce mai putin si tinde spre deloc totusi pe franturi mai citesc cate ceva. Zilele trecute l-am redescoperit pe Ionut Mustata.
Faceti cunostinta cu versurile lui:

---------
Paaa-trat


profesoara intra în clasa
care dintre voi se simte diferit?
mama e diferita.
o iubesc foarte mult.
ce-am avut de pregatit astazi la istorie?
ridic mâna
dragostea mea dar am uitat. n-am reusit niciodata sa tin minte.
acum ma studiez pe mine însumi, vreau sa ma-nving. nimeni nu vrea sa ma-nvete gratis si cred c-o sa manânc bataie. singura victorie posibila o am într-o cutiuta; da, o cutiuta, n-o gasesc acum dar înca o caut.
e incredibil de patrata privita de sus si dac-o strângi pâna te doare, se somoiogeste.

deschid palma:
e chiar mâna mea.

privesc prin ea cum o profesoara intra în clasa si întreaba care dintre ei se simte diferit

si-njur:

paaa-trat!

--------------

Robotzel, scrie o poezie!!! (sau "Poezie, scrie un robotzel!!!")

Dimineaţa nu mă uit în oglindă ca să nu mă recunosc,
nu mă spăl pe faţă, ca un drog, să pot pluti până la muncă,
toate acestea
pentru a-mi putea aduce aminte în timpul zilei, între clipele în care
robotizez, robotizez, robotizez,
că am uitat acasă pe
nimeni, nimeni, nimeni.

"Spleen-dit Robotzel,
spleen-diit, spleen-diit, spleen-diit!
Mai zi-ne!"

În afara iubirii
trăiesc un fel de viaţă, cu un altfel de timp şi o astfel de întrebare:
||| Ce nu s-a întâmplat cu mine? |||

---------------


Sânge în instalaţii


Mi-era teamă să mă uit pe geam
aş fi putut vedea
de exemplu,
ceva care mi-ar fi trezit nostalgii
cum ar fi
nu ştiu exact ce
pentru că nu m-am uitat.
Ideea e că nu îmi aduceam aminte cînd se petreceau toate acestea
şi ar fi fost bine să îmi aduc
poate aş fi desluşit astfel
toate problemele lumii
şi ale mele printre altele
şi sunt sigur că aş fi făcut ceva
aş fi schimbat ceva
n-aş fi lăsat situaţia să rămână atât de nasoală.


Poate că teama cea mai mare
este a unui
Eu hotărât
un om care se simte clar în pielea lui,
o maşină în actul funcţionării.
Uite cât de frumos îi curge sângele în instalaţii.


--------------
Grigore si trecatorii(varianta 1)

I-era foame
i-era foame
asa ca Grigore a plecat de-acasa
sa treaca strada si
nu se mai gândea la oameni;
oamenii sunt trecatori.

Grigore si-a luat banii, actele si cheile
si a ajuns la semafor
iar trecatorii treceau
încolo si-ncoace
treceau cum trec de obicei
dar trecatorii uitasera un lucru
important.
Grigore îsi sprijinea capul de semafor caci nu-i venea
sa creada:
trecatorii uitasera un lucru important
si lumea lui Grigore se umpluse de regrete.

Ce mai încolo si-ncoace,
guma se plimba în gura lui Grigore,
semaforul era si el pe-acolo ca de obicei,
dar trecatorii uitasera un lucru important.
Grigore statea,
mai ca plângea,
cu umerii lasati,
masinile stateau si ele ca de obicei
caci trecatorii,
trecatorii,
uitasera un lucru important.

Grigore n-a mai rezistat,
a cedat si s-a întors acasa
epuizat.

Si-a scos din buzunar
cheile banii si actele
si s-a culcat.

-------------

Eu şi trecătorii(varianta 2)


Mi-era foame
mi-era foame
aşa că am plecat de-acasă
să trec strada şi
nu mă mai gândeam la oameni;
oamenii sunt trecători.
<!--[if !supportLineBreakNewLine]-->
<!--[endif]-->

Mi-a luat banii, actele şi cheile
şi am ajuns la semafor
iar trecătorii treceau
încolo şi-ncoace
treceau cum trec de obicei
dar trecătorii uitaseră un lucru
important.
Mi-am sprijinit capul de semafor

căci nu-mi venea
să cred:
trecătorii uitaseră un lucru important
şi lumea se umpluse de regrete.

Ce mai încolo şi-ncoace,
guma mi se plimba în gura ,
semaforul era şi el pe-acolo ca de obicei,
dar trecătorii uitaseră un lucru important.
Stăteam cu umerii lăsaţi,
mai că plângeam,
maşinile stăteau şi ele ca de obicei
căci trecătorii,
trecătorii,
uitaseră un lucru important.

N-am mai rezistat,
am cedat şi m-am întors acasă
epuizat.

Mi-am scos din buzunar
cheile, banii şi actele
şi m-am culcat.


[link]

Sigur ca exista octombrie si iarna.
Cand spui octombrie in ianuarie el e pasul fosnit prin frunzele parcului, degetele reci si ude care strang manerul umbrelei, ploile, lumina toamnei si toate acele imagini care umpleau, candva, obisnuita compunere despre toamna de la inceputul anului scolar.
Octombrie iarna, primavara sau vara e cam la fel si e senzational.
Octombrie toamna insa, e ca o calatorie cu trenul fara oprire. Se-ntampla uneori sa treci prin octombrie noaptea.Cateva frunze se lipesc de geam, ii simti respiratia, te infiori o clipa si te scufunzi iar in leganarea vagonului cu gandul la picioarele tale amortite, la bagaje, la gara in care-o sa cobori...In fine se face noiembrie, decembrie, etc. si, inainte sa cobori, te-ncearca regretul: pacat c-am trecut prin octombrie noaptea...

Diavolii vin pe rind - Zaharia Stancu

Vine diacolul alb si-mi spune:
Ai iubit dar ai si uitat.
Ramin cu ochii in jos si tac.
Tac intristat, tac rusinat.

Vine diavolul rosu.Ma-ntreaba:
Unde ti-e sulita? Unde ti-e sabia?
Ii arat portul cu ape statute:
Mi-a plecat, ii spun, goala, corabia.

Albastrul diavol vine si-mi spune:
Stiu bine ca-ti plac zorile.
Imi plac ii raspund, dar imi place si roua
Pe care-o pastreaza in ochi florile.

Diavolul negru vine la rind
Tace,Si m-apuca de mina.
Il rog linga mine, macar o clipa,
O singura clipa sa mai ramina.

Nu pot, imi raspunde, destul ai trait,
Hai cu mine pe marea de ceata.
Rid, imi arat dintii si plec cu el,
In moarte ori poate intr-o noua viata.